Cele mai vechi urme materiale care atestă existența omului în perimetrul care delimitează satele care au format comuna Siliștea de-a lungul vremurilor sunt din epoca neolitică.
Săpăturile arheologice și recunoașterile de suprafață efectuate pe teritoriul județului Constanța au permis abordarea unor aspecte complexe ale civilizației geților din Dobrogea. Au fost făcute descoperiri importante în apropiere de Siliștea, mai numeroase la Medgidia și Tortoman. Este o dovadă a continuității vieții economice și sociale a oamenilor în această zonă.
Începând din evul mediu, o constantă specifică a Dobrogei a constituit-o conviețuirea românilor autohtoni cu populația musulmană turco-tătară. De-a lungul istoriei, cele două entități etnice își vor descoperi reciproc o serie de calități și afinități, care vor permite conviețuirea lor pașnică. Aceeași bună înțelegere o vom găsi de-a lungul timpului și la Tașpunar, comună așezată în partea centrală a județului Constanța.
Satul Siliștea este atestat documentar pentru prima dată în anul 1852, an în care aici s-au stabilit primii locuitori de origine turco-tătară, refugiați din Peninsula Crimeea, populație ce avea ca principală ocupație agricultura și comerțul cu cereale. După Războiul de Independență din 1877, o parte din turcii și tătarii stabiliți aici au plecat în Turcia, întorcându-se mai târziu.
Primii locuitori români au sosit în anul 1866 din Țara Bârsei și Vrancea. Ei se ocupau cu creșterea oilor, fiind atrași de pământurile mănoase, pajiștile întinse și bogatele resurse de apă. La început, coloniștii s-au instalat în bordeie, iar mai târziu și-au construit case din chirpici acoperite cu olană, după modelul turcesc. Majoritatea locuitorilor comunei nu învățau carte, condițiile culturale fiind exploatate la nivel minim.
La sfârșitul secolului al XIX-lea, județul Constanța era împărțit în cinci plăși: Constanța, Medgidia, Mangalia, Hârșova și Silistra-nouă. Satele Băltăgești și Saragea (Gălbiori) erau în componența comunei Taş-Punar (Siliștea de azi), din plasa Medgidia.
Satul Chiorceşme (Ţepeş Vodă) a fost înfiinţat în timpul dominaţiei otomane, fără a se cunoaște anul de fondare. Chiorceșme își poartă acest nume de la o inundație, o revărsare de apă, care a fost stăvilită cu arari (saci mari) de lână. Deci numele ar însemna „cișmeaua înfundată”. Ocupaţia de căpetenie a locuitorilor era creşterea vitelor. Cultivau foarte puţin orzul, meiul şi secara. După revenirea Dobrogei la România, în urma războiului din 1877-1878, au început să vină la Tașpunar și Chiorceșme, coloniştii români. Pe vremea aceea în Dobrogea era foarte mult pământ nelucrat. În urma războiului rămăsese şi mai mult pământ nelucrat, prin plecarea mai multor familii de turci şi tătari în Turcia.
După anul 1882, au sosit primii colonişti din Ardeal, care au contribuit la dezvoltarea și buna organizare a tinerei administrații românești din Dobrogea. Unii au cumpărat terenuri de la tătarii din Tașpunar și Chiorceșme, devenind marii proprietari de moșii, alții au fost împroprietăriţi odată cu veteranii războiului de independență. De remarcat mândria cu care povestesc în cererile lor despre devotamentul față de patrie, pe care l-au manifestat în marile bătălii din 1877 – 1878. Un exemplu este și cel al familiei Ionașcu, venită în Dobrogea după 1878. Constantin Ionașcu povestește foarte frumos despre copilăria de la Chiorcișme, despre viața și obiceiurile oamenilor locului, devotamentul lor față de patrie.
Cu pământurile rămase pârloage, prin neprezentarea primilor colonişti, au fost împroprietăriţi în anul 1904, veteranii din războiul de independenţă din 1877. Veteranii au mai primit locuri de casă în vatra satului, materiale pentru construirea caselor, căruţe cu cai sau boi, plug, grape, rariţe, așa cum reiese din dosarele unor veterani ai războiului de independență, care au solicitat să primească pământ în comuna Tașpunar.
Conform înţelegerii cu puterile Antantei, România a decretat mobilizarea la 14/27 august 1916, prima zi de mobilizare fiind considerată ca începând din noaptea de 15/16 august.
În lunile septembrie şi octombrie armatele române au desfăşurat acţiuni de apărare pe teritoriul dobrogean. În ceea ce privește participarea militarilor din Tașpunar și Chiorceșme, conform datelor furnizate de domnul Remus Macovei, președinte „Cultul Eroilor” Constanța, cei care puteau să poarte arme au răspuns cu mare entuziasm chemării regelui Ferdinand I din 15 august/28 august 1916.
Pentru marile bătălii, de la Tașpunar au fost mobilizați 51 de bărbați, cu un tribut de sânge de 24 (21 de morți și trei răniți). În memoria lor a fost ridicat, prin contribuția a 49 de locuitori ai satului, Monumentul eroilor, inaugurat în anul 1924, pe care au fost înscriși cei 30 de eroi din Primul Război Mondial și 7 din Al Doilea Război Mondial. La Chiorcișme au fost mobilizați 62 de bărbați. În memoria celor 44 de eroi a fost ridicat Monumentul Eroilor în anul 1923, realizat din piatră, operă a sculptorului A. Petraru și mormintele de eroi din curtea bisericii.