Județul Constanța
Menu
cer senin
Marți
7/5°C
Miercuri
9/4°C
Joi
6/2°C
Comuna Siliștea este situată în partea central-vestică a județului Constanța, la o distanță de 19 km de orașul Medgidia. Vecinii comunei sunt:
Comuna include satele Siliștea și Țepeș-Vodă.
Zona Siliştea se înscrie în subgrupa hidrografică tributară fluviului Dunărea, aflat la 6 km distanţă, în vest.
Comuna este străbătută pe direcţia NE – SV de văile Siliştei şi Ţepeşului, care se varsă în Dunăre. În teritoriu nu există ape curgătoare cu debit permanent, apele provenite din ploile torenţiale scurgându-se pe cele două văi, predispunând satele comunei Siliştea la inundaţii.
Acumularea apelor subterane în zona Siliştea constituie următoarele categorii de acvifere:
• acvifere de mică adâncime, cantonate în nivelele permeabile din cadrul depozitelor loessoide de vârsta cuaternară, precum şi la limita dintre loessuri şi partea terminală a depozitelor cretacice ce se dezvoltă în zonă;
• acvifere de mare adâncime, dezvoltate în sistemul de fisuri şi goluri de dizolvare ale formaţiunilor carbonatate de vârstă Jurasic superior – Cretacic inferior. Conţine ape subterane sub presiune şi este cantonat în depozitele predominant calacaroase, precum şi în depozitele subiacente.
Adâncimea pânzei freatice variază între 1,40 m pe firul văilor şi 25-30 m pe formele de relief înalte.
Influenţa climei a fost hotărâtoare asupra vegetaţiei. Flora este variată şi interesantă, având legătură cu flora câmpiei Munteniei şi Olteniei. Amintim ruscuţa primăvăratică (Adonis vernalis), paeonia romanica, pesma (Centaurea orientalis), precum şi buruienile din culturi, care apar primăvara timpuriu, când semănăturile sunt invadate cu plante care au o scurtă perioadă de vegetaţie ca: flămânzica (Draba verna), şopârliţa (Veronica polita), care constituie un pericol pentru culturi, deşi frecvenţa e redusă şi talia mică. În a doua jumătate a lunii aprilie apar buruienile de talie mai înaltă, foarte păgubitoare pentru toate culturile, ca: Senecic vernalis sau muştarul de câmp, cu o densitate de 400-500 plante la m.p. În a doua jumătate a verii, în culturile prăşitoarelor apare rochiţa rândunicii (Con volvulus arvensis) şi macul cornut (Glaucium corniculatum). Flora ruderală apare pe marginea drumurilor şi pe locurile virane la marginea satelor. Frecvente sunt troscotul (Polygonum aviculare), ciocul berzei (Erodium cicutarium), nalba (Malva silvestris), urda vacii (Lepidium draba), mixandra sălbatică (Eryssimum repaudum) etc. Mai putem întâlni şi arbuşti ca măceş şi porumbar. Vegetaţia lemnoasă se caracterizează prin specii amestecate de fag, stejar, carpen, deşi arborii sunt rari ca oazele unui pustiu. Suprafaţa împădurită a scăzut şi datorită parcelărilor efectuate în anii 1886-1890, 1895, 1903, 1906.
Faunistic, se înregistrează dominarea rozătoarelor şi a păsărilor, dar şi reptile. Ca animale specifice zonei de stepă din care face parte comuna Siliştea, amintim popândăul, şoarecele de câmp, orbetele mic, şobolanul, iepurele, hârciogul, vulpea. Din categoria păsări, amintim prepeliţa, vrabia, cioara, graurul, pupăza, potârnichea, coţofana, uliul porumbar şi uliul şerpar. Specia reptilelor este bine reprezentată de şopârlă.
În comuna Siliştea predomină solurile tipice de climat arid, cel mai întâlnit fiind cernoziomul, cu o fertilitate naturală medie, fiind propice culturilor cerealiere, a plantelor tehnice, etc. şi care necesită lucrari de îmbunătăţiri funciare, în special de irigaţii pentru obţinerea unor producţii agricole mari. Solul predominant al comunei Siliştea este cernoziomul castaniu carbonatat, aşezat pe un strat de loess. Orizontul arabil este de 32,57 cm, cu un conţinut mijlociu de humus, dar foarte bogat în calcar, având reacţie alcalină pe tot profilul. Din cauza carbonatării şi secetei de vară, mobilizarea elementelor fertilizante este nesatisfăcătoare. Textura este lut – nisipoasă. Pentru ridicarea capacităţii productive, se recomandă completarea deficitului de apă prin irigaţii, efectuarea lucrărilor agricole la timp şi de bună calitate, combaterea buruienilor, fertilizarea organică şi minerală în dozele recomandate, precum şi combaterea eroziunii solului.
În subsolul comunei predomină calcarul, conglomeratele şi şisturile verzi.
Zona Siliştea se încadrează în compartimentul Sud Dobrogea al Platformei Moesice, cu un fundament cutat, alcătuit din şisturi cristaline mezo şi epimetamorfozate şi o cuvertură sedimentară formată din depozite paleozoice, terţiare şi cuaternare slab cutate sau necutate, caracterizate prin grosimi relativ mici şi cu lacune sedimentare numeroase, datorită frecventelor mişcări pe verticală.
Coloana litologică a arealului comunei Siliştea se caracterizează prin apariţia cuverturii mezozoice depuse direct peste fundamentul cristalin, acoperită la rândul ei de formaţiuni cuaternare.
Peste argilele roşcate cuaternare sau direct peste depozitele cretacice urmează o argilă nisipoasă roşcată,, apoi depozite loessoide alcătuite din prafuri nisipoase, nisipuri prăfoase gălbui, macroporice cu concreţiuni calcaroase individualizate sau în reţea.
Clima zonei este cea specifică Dobrogei centrale, cu variaţii de temperatură relativ mari şi volum redus al precipitaţiilor.
Clima se caracterizează prin veri timpurii călduroase şi lungi, deseori cu vânturi uscate. Se simte deficitul de umiditate. Toamnele sunt lungi, secetoase şi cu brume frecvente, iar iernile sunt dominate de vânturi puternice care spulberă zăpada.
Datele climatice sunt importante pentru desfaşurarea activităţilor din teritoriu (în agricultură, transporturi, pentru proiectarea, conformarea şi executarea construcţiilor, la orientarea şi amenajarea străzilor, pentru intervenţii la incendii, etc.).
Clima zonei prezintă caracter de continentalism uşor excesiv, cu oscilaţii diurne mari, dar şi oscilaţii anuale ale temperaturii aerului, precipitaţiilor şi stării de umiditate.
Cele mai vechi urme materiale care atestă existența omului în perimetrul care delimitează satele care au format comuna Siliștea de-a lungul vremurilor sunt din epoca neolitică.
Săpăturile arheologice și recunoașterile de suprafață efectuate pe teritoriul județului Constanța au permis abordarea unor aspecte complexe ale civilizației geților din Dobrogea. Au fost făcute descoperiri importante în apropiere de Siliștea, mai numeroase la Medgidia și Tortoman. Este o dovadă a continuității vieții economice și sociale a oamenilor în această zonă.
Începând din evul mediu, o constantă specifică a Dobrogei a constituit-o conviețuirea românilor autohtoni cu populația musulmană turco-tătară. De-a lungul istoriei, cele două entități etnice își vor descoperi reciproc o serie de calități și afinități, care vor permite conviețuirea lor pașnică. Aceeași bună înțelegere o vom găsi de-a lungul timpului și la Tașpunar, comună așezată în partea centrală a județului Constanța.
Conform datelor furnizate de ultimul recensământ4 al populației României din anul 2011, populația comunei Siliștea era de 1.373 locuitori, din care 695 de sex masculin și 678 de sex feminin.